10:56 a.m.
Mariana Ichim
Vorbesc zilele trecute cu un bun prieten pe messenger despre cum ne-a fost de Paște. Știți voi, chestii obișnuite dar și mai puțin obișnuite. Tot românul, când dă soarele, iese la un grătărel. Un mic bine pârpâlit cu muștar de la bunica e plăcerea sărbătoririi firului proaspăt de iarbă. Tot așa am sărbătorit și eu de Paște, coincidența și el a sărbătorit în același mod. Dar, mult mai palpitant. Drept dovadă, nu trebuie să ieși din Iași ca să nu te plictisești.
Eh, și cum spuneam fuse el la un grătar. Iată ce-mi spune (îl numim Alex):
Alex: am fost la un grătar și am intrat în relație cu o căpușă. Na, și ticăloasa și-a înfipt prea repede colții în mine. Când m-a întrebat doctorul care e treaba i-am zis că voiam să fac o cura de slăbire cu căpușe, că am auzit că astea sug tot.
EU: deci ai trecut și pe la doctor .. bun, bun, băiat foarte cuminte.
Alex: Da, chiar a fost foarte amuzant. În vinerea mare am văzut căpușa și am zis să n-o scot eu de capul meu că poate mai rămâne ceva. Să mă duc la doctor că sigur fac treabă bună. Și mă duc la Spiridon, la UPU și zic acolo ...am o căpușă și nu vreau să am parte de nici un partaj, vreau ca ea să ia totul, n-am nevoie de nimic. Omu' râde și zice că mă trimite la chirurgie în policlinică. La 7:20 bat la ușă, îi zic ”domle, eu + căpușa = love”. Aia îmi spune că programul începe la 8:30 și că trebuie să aștept. Aștept. Se face 9:00, vine cineva, intră inaintea mea și pe la 9:10 iese femeia pe hol și-mi spune: ”sunteți dispus să plătiți?”. Eu zic că da, e ok...Sună aia un doctor de la Spiridon, de la chirurgie, care spune că nu e dispus să mă vadă dacă eu nu am trimitere de la medicul de familie. Râd și ii spun femeiei că și pentru o căpușă am nevoie de o trimitere?! Plec, dau totuși să mă duc spre chirurgie la Spiridon să văd ce și cum. Acolo nimeni nu mă bagă în seamă. Sun medicul de familie care îmi spune să mă duc la boli infecțioase ... Urc acolo, ajung la triaj, vine o urgență ..mai stau și aștept vreo oră. Se făcuse 10:30. Într-un final se termină treaba, intru și eu ....
EU: toate astea în timp ce căpușa era pe tine, nu?
Alex: da :D. Erau două asistente foarte drăguțe și foarte curioase acolo să vadă unde m-a înțepat pe mine căpușa. Le arăt și spune: ”aaa, da' dvs. încă aveți căpușa acolo! Păi, n-avem cum să vă ajutăm. Vă dăm un tratament și vă duceți la chirurgie la Spiridon să o scoată”. Încep să râd și le spun că de acolo vin. Apoi, îmi recomandă să merg la UPU Spiridon că acolo o scoate sigur. Buun, când ajung la UPU Spiridon mă văd cu același asistent care m-a trimis dimineața în policlinică și mă întreabă dacă nu e gata cu căpușa. Îi spun că am fost trimis de colo colo și mă gândesc să-i pun un nume și s-o țin că deh ... Omu' râde, îmi face o fișă și îmi zice să aștept ca după alte 30 min să mi se scoată căpușa normal, cu o pensetă și să fiu trimis acasă.
Toate cele povestite mai sus se întâmplă în România, în spitalele din Iași, în condițiile în care e o adevărată isterie cu căpușele prin media. Isterie iscată tocmai de medicii care ne încurajează să mergem la ei să ne-o extragă, să nu cumva să încercăm acasă deoarece ar putea exista ulterior complicații.
Și stau oblu și mă gândesc că uite de aia nu merg oamenii decât în ultima fază la doctor pentru că există asemenea nenorociți, împuțiți, leneși și dezinteresați.
Îi mulțumesc lui Alex că a fost de acord să scriu despre experiența lui, povestită într-un mod destul de hazliu, deși esența este copleșitoare. Suntem în anul 2013 și trebuie să te plimbi 4 ore prin spitale ca să-ți fie extrasă o căpușă. Înțeleg că au prioritate urgențele, cazurile grave, operațiile, că personalul e insuficient, dar faptul că ești plimbat dintr-un loc în altul pe motiv că nu la noi, mergi la ăia e stupid.
Concluzia o trage fiecare, eu practic am rămas fără cuvinte.
Posted in: 
